„... Cere un semn dela Domnul Dumnezeul tău; cere-l, fie în lucruri de jos, fie în lucruri de sus... ” (Isaia 7:1-14)
Un istoric cunoscut din România și-a ales la un momendat ca și slogan pentru expunerile sale următoarele cuvinte: „Istoria este cea mai frumoasă poveste”. Am mari rezerve că este așa. De ce? Pentru că în general istoria, inclusiv istoria biblică a lui Israel, este plină de conflicte și războaie care au produs multe suferințe în timp. Dacă este ceva cu adevărat frumos în istorire, atunci acel frumos este dat de faptul că Domnul Dumnezeu limitează aria de desfășurare a răului și adesea intervine într-un mod benefic. Lucrul acesta se vede cel mai bine în istoria lui Israel.
În secolu al VIII-lea î. H. s-a întâmplat că Rețin, împăratul Siriei s-a unit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul regatului de nord al lui Israel, împotriva lui Ahaz împăratul Ierusalimului. Biblia spune: „Când au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!” a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul.” În contextul acesta Domnul îl trimite pe Isaia la Ahaz cu un mesaj de încurajare: „Ia seama și fi liniștit; ... Nu te teme că Siria gândește rău împotriva ta, și că Efraim și fiul lui Remalia zic: „Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem~_,"&~Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Așa ceva nu se va întâmpla și nu va avea loc... ” Pentru a întări mesajul de încurajare, Domnul îi îngăduie lui Ahaz să ceară un semn: „Cere un semn dela Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în lucrurile de jos, fie în lucrurile de sus”. Ahaz este reținut: „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul”. Dumnezeu prin gura lui Isaia îi spune însă lui Ahaz: „Ascultați totuși, casa lui David! ... Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).”
Adevărul este că întreaga istorie a omenirii este plină de semne dumnezeiești. Adevărul este că întreaga viață o omului este plină de indicii divine. Omul însă este un ignorant incurabil, care și atunci când semnele sunt evidente, se îndoiește.
-Bunăoară, curcubeul de pe cer este un semn al îndurării lui Dumnezeu față de creație.
-Fiecare răsărit de soare, fiecare picătură de ploaie, vorbesc despre purtarea de grijă a Tatălui ceresc.
-Abundența din viața ta și a familiei tale este un indiciu. Moise spunea evreului: „Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvintezi pe Domnul, Dumnezeul tău, ... Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea și puterea mâinilor mele mi-au câștigat aceste bogății.” (Deut. 8:10-17)
-Iov pe de altă parte spune: „Și prin durere este atenționat (mustrat) omul în culcușul lui, ... ” (Iov 33:19) Noi avem obiceiul să spunem când apare câte un țepus (junghi) în trup, de regulă în glumă, că este; „O scrisoare, să te pregătești!” Cu adevărat, parcă niciodată nu vorbește Dumnezeu sufletelor noastre mai bine ca în momentele de criză.
Isaia, vorbindu-i lui Ahaz despre un semn, rostește o profeție despre Fiul lui Dumnezeu.
-Hristos este un Semn în istorie, un Semn care vorbește despre dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său.
-Pruncul din ieslea Betleemului,
-steaua care i-a călăuzit pe Magi,
-și tot ce s-a întâmplat cu ocazia întrupării, au fost semne că istoria mântuirii s-a pornit.
-Crucea pe care a fost răstignit Domnul Isus,
-inscripția de pe lemn,
-cununa de spini,
-sângele curs până la apă, și tot ce s-a întâmplat acolo cu de-amănuntul, sunt semne ale iubirii divine care se consumă pentru om.
Cina Domnul este astăzi un semn al morții și învierii triumfătoare a lui Hristos.
-Lepădarea de credință din ultima decadă este deasemeni un mare semn că re-venirea Domnului este aproape.
Da, Dumnezeu este viu și lucrător, El vorbește omului când într-un fel când într-altul:
-printr-o întâlnire,
-printr-un gest,
-printr-o discuție,
-printr-un mesaj,
-printr-o carte, ... ; numai că omul este îngust la minte.
Iov, cu blândețe spune: „dar omul nu ia seama”.
Istoria cea mai urâtă poate fi transformată în povestea cea mai frumoasă, dacă omul ia aminte la mesajul lui Dumnezeu. Domnul îi vorbește omului mai cu seamă cu scopul de a-l întoarce de la calea lui cea rea pentru a nu pieri. Cu toate acestea, tare mulți ratează semnele lui Dumnezeu pentru destinul lor. Dar, cu noi cum este? ... Cu mine? ... Cu tine? ...